După ce, în 27 August 2012 s-a publicat în Monitorul Oficial Hotărârea 6/21 August 2012 a CCR, se cam lăsase o linişte de-mi ţiuiau urechile.
Stânga a plecat la plimbare: care pe la Congresul Internaţionalei Socialiste din Africa de Sud sa se aleagă vice, care, cu ultimele puteri, sa “Vedi Napoli…”, care pe la Gradina Botanică si “p-aici”…pe scurt, s-a spart gaşca. Lăsară un opaiţ aprins la geamul Bunicuţei…
În liniștea lăsată în urmă, D-l Voiculescu, un petrecăreț întârziat, își înalță cântecul pe melodia tradițională: ș-altă data, ș-altă dataa…, în nădejdea că va acompania tot corul. Probabil exersează pentru cele două recursuri de care s-a învârtit prin demisie…Interviul Agerpres din 30 August poate fi citit aici. Și ce văd?
În primul rând aflu că România “reala” este bântuită de 4 195 378 virgulă 064 cetățeni ai României “fictive”. Pentru că, dacă votanții reprezintă 60% dintre alegători, însemnă că ”fictivezii” sunt diferență între 60% și 46.24%. Greșesc?
No, bun, am înțeles până aici, mi-e clar. Întrebarea mea este cum ajungi cetățean român fictiv cu drept de vot? În primul rând: ce e acela un cetățean român? Conform Legii 21/2001 republicată, “Cetățenia română este legătura și apartenența unei persoane fizice la statul roman”. Astfel, ca să poți deveni “fictiv”, trebuie mai întâi să te descotorosești de cetățenie printr-o procedură legală. Acest demers se soldează cu Adeverință de renunțare la cetățenia română. Documentele pentru renunțare la cetățenia română se depun personal la autoritățile din țară și din afara granițelor, așa că necesită ceva efort. Dacă ești genul comod, cu adevărat comod, poți să stai nemișcat până ce vine un medic legist să te declare mort și să-ți elibereze o hârtie în baza căreia să îți scoată careva Certificat de Deces. Până aici e relativ simplu. Adevărata măiestrie, în ambele cazuri, este să o faci ori interimar, ori discret, ca nu cumva autoritățile să te șteargă din listele permanente. Iar ca să-ți păstrezi statutul de “fictiv”, mai trebuie și să te abții de la vot din toate puterile. Nu s-a auzit de votant “fictiv”…încă.
Mai funcționează, sper, principiul de drept care zice că cel ce acuză trebuie să aducă dovezi, nu cel ce se apără. Așteptăm, așadar, 4 195 378 documente și un petic (aferent lui “virgulă 064”) care să dovedească calitatea de “fictiv” a cetățenilor identificați de d-l Voiculescu.
Mai rețin din interviu că “voința națiunii” în viziunea dumisale este, practic, voința a 7 403 836 români, dintre care cel puțin 7.5% într-o luna s-au răzgândit deja până la oră la care scriu, conform sondajelor, așa că îi putem rotunji la 7 milioane…făcând abstracție din nou de “votanți fictivi”…și trec mai la vale, unde omul este întrebat cu subiect și predicat cum anume va fi suspendat din nou președintele Băsescu.
Aici răspunsul cuprinde patru ingrediente principale: “cu mijloace democratice, legale și constituționale”, și “fără ezitări”. Pe scurt, prin aplicarea Art. 95 din Constituție: cvorum de 50%+1 parlamentari, vot și hârști! Fără ezitări…Nu, nu Art. 96, nuuu! Domnia sa știe că ÎCCJ, autoritatea care decide ce se întâmplă în caz de punere sub acuzare a președintelui în Art. 96, nu prea i-a fost favorabilă în ultima vreme…să rămânem la Art. 95, unde după vot urmează Referendum. Are și soluție pentru cvorum: “ar fi recomandabil să se desfăsoare la sfârsitul lui octombrie, începutul lui noiembrie, astfel încât referendumul pentru demitere să poată fi organizat în aceeași zi cu alegerile parlamentare”, spune domnia sa.
Dar dacă nu se votează concomitent? De cine depinde asta? O să râdeți: depinde de Curtea Constituțională, care trebuie să fie consultată, chiar dacă decizia ei nu este executorie. Ia să citim mai la vale, să vedem la una ca asta, d-l Voiculescu ce soluție mai are….bla-bla-bla, bla-bla-bla…n-are! Așadar, dacă CCR hotărăște să ia la puricat mai serios acuzațiile de încălcare gravă a Constituției…și le purică…și le tot purică…s-ar putea ca avizul ei să fie comunicat unui alt Parlament. Fiecare nou parlamentar se lasă sau nu influențat de aviz și votează. De data aceea, votul său ar fi destul de apropiat de al populației, că doar nici noi nu i-om vota fără să le aflăm preferințele, nici ei nu or vota fără să le ia în considerare pe ale noastre așa de curând, că mătura noua mătură bine…
Interviul continuă cu o comparație între d-l Băsescu, despre care ne asigură că “acum este foarte speriat”, și însuși domnia să căruia nu-i este frică. Asta spune și iar spune, până ce încep să mă întreb: de ce?
D-l Băsescu nu mai poate candida la următoarele alegeri prezidențiale, deci a scăpat de mare parte din grija campaniilor electorale…procese penale nu are, vreo navă în port s-o mai găsi să-l piardă pe linia orizontului, bani are, acolo, cât să măriți o fată…de ce să fie speriat? Ba, dimpotrivă, eu una abia de acum m-aș aștepta la gesturi politice mai nete din partea domniei sale. Totuși, d-l Voiculescu îl așteaptă la cotitură să facă un gest în panică: un abuz, o ilegalitate, o încălcare de Constituție, ceva… De ce așteaptă un gest panicat de la un om care are mai puține motive decât oricând? Și, dacă omul nu face gestul, cum poți să îl provoci să îl facă?
Uite, asta n-a înțeles PSD de reacționat stil “Mă leși?” la acest interviu…
Nu-i mai rămâne d-lui Voiculescu decât să îl sperie pe președinte. Și cum să te programezi în audiența și să faci “Bau!” nu prea ajută, mă întreb: ce va urma?
Domnul Băsescu mai are vreo doi ani de mandat. După socotelile avocaților, și d-l Voiculescu mai are vreo doi ani de libertate.
S-o luam babeste... 